+4 021 410 1180
+4 021 410 1181
+4 0721 208 884
contact@cisodental.ro
str. Dr. Staicovici, 4B, sect 5, Bucuresti - harta
Lista preturi
Maxilarele pot suferi procese de necroza, sub actiunea diversilor agenti chimici sau fizici, care, prin tulburari circulatorii, duc la deficiente in nutritia osului, urmate de mortificarea unor segmente mai mult sau mai putin intinse. Procesul de necroza toxica se complica de obicei prin supraadaugarea infectiei.
NECROZELE PRIN AGENTI CHIMICI
Se produc in intoxicatiile cu arsenic, mercur, fosfor.
- Necroza arsenicala apare uneori ca un accident al aplicatiilor de anhidrida Citeste tot
Osteita si osteomielita maxilarelor sunt leziuni de natura infectioasa cu caracter necrotic si distructiv, provocate de germeni piogeni.
In osteita se produc leziuni ale tesutului osos propriu-zis, cuprinzand zonele maxilarelor lipsite sau foarte sarace in tesut medular, si anume portiunea corticala (osteita corticala sau osteoperiostita), sau procesul alveolar (osteita alveolara). In osteomielita, leziunile intereseaza osul in totalitatea sa, si anume atat tesutul osos cat si tesutul medular, procesul fiind difuz si cuprinzand portiuni intinse din maxilar.
ETIOLOGIE SI PATOGENIE
La maxilare, osteita si osteomielita se intalnesc mult mai frecvent decat la celelalte oase. Aceasta frecventa deosebita este datorita faptului ca maxilarele prezinta o serie de conditii care favorizeaza localizarea si dezvoltarea infectiilor:
In maxilare sunt implantati dintii, care foarte frecvent au focare septice acute si cronice si pot astfel insamanta osul; maxilarele au rapoarte stranse cu cavitatea bucala, fosele nazale, sinusurile maxilare, de la care infectia se poate propaga la os; maxilarele sunt acoperite in mare parte cu o mucoasa aderenta, astfel incat leziunile septice traumatice sau patologice pot infecta direct osul; maxilarele sufera o serie de procese de transformare continua, prin formarea si eruptia dintilor, astfel incat terenul devine favorabil pentru apelul infectiilor generale. Citeste tot
Este interventia radicala care se aplica in cazurile in care reducerea chirurgical-ortodontica nu este posibila (dinte situat profund, deformat, in pozitie orizontala). Interventia chirurgicala se executa in sala de operatie, dupa pregatirea corespunzatoare a bolnavului (asanarea cavitatii bucale, premedicatie). Anestezia locoregionala, tronculara periferica. Tehnica este diferita, in raport cu pozitia dintelui: Citeste tot
Uzura dentara, sau leziunea dentara necarioasa reprezinta cauza evolutiei functionale a dintilor; poate fi insa cauzata si de factori patologici diferiti de cei care genereaza caria dentara sau traumatismele dentare. Aceasta uzura se caracterizeaza prin reducerea tesutului dentar(smalt, dentina) in grosime si modificarea formei anatomice a dintelui(atat a coroanei cat si a radacinii). In cadrul uzurii dentare se deosebesc trei entitati : atritia, abraziunea, eroziunea dentara.
Eroziunea dentara – este o uzura chimica a tesuturilor dure dentare fara ca placa bacteriana sa aiba vreo contributie, conferind smaltului o rezistenta mai mica la factorii fizici. Aceste leziuni sunt intalnite mai des la pacientii adulti cu varste cuprinse intre 30 si 40 de ani insa studiile actuale au evidentiat faptulc a pot sa apara si la pacientii tineri si foarte tineri datorita alimentatiei cotidiene bogate in sucuri de fructe, bauturi carbogazoase pe perioade mari de timp.
Ce este pericoronarita ?
Este o afectiune stomatologica intalnita frecvent la adultii tineri ai caror molari “de minte” nu au reusit sa erupa complet in cavitatea bucala, sau au avut o eruptie anormala. Din acest motiv gingia care inconjoara coroana acestor molari(masele) se va infecta des datorita bacteriilor situate la acest nivel, bacterii ce sunt in mod normal in cavitatea bucala(saprofite); gingia fiind supusa unui traumatism aproape constant. Aceasta afectiune este specifica adolescentilor datorita aparitiei molarului trei(de minte) in cavitatea orala manifestandu-se in intervalul de varsta 17-24 de ani depinzand mult de momentul eruptiei dentare. Cauzele cele mai des intalnite in aparitia pericoronaritei (infectiei) sunt traumatismele de la acest nivel si igiena orala deficitara. Citeste tot
Este sindromul dureros cel mai important. Durerea in ticul dureros al fetei sau nevralgia esentiala de trigemen se caracterizeaza prin crize dureroase, de intensitate mare, cu caracter fulgerator. Durata crizei este scurta, cu perioade de acalmie completa intre crize. Crizele dureroase sunt localizate la una din ramurile periferice ale trigemenului (mandibular, maxilar sau oftalmic) sau intereseaza toate ramurile concomitent. Citeste tot
Hemangioamele pot fi prezente la naştere sau se dezvolta in primii 5ani dupa naştere, alteori apar dupa un timp mai indelungat. In etiologie a fost incriminat un „teren” hepatic sau sanguin, dar marea majoritate a hemangioamelor nu se insotesc de discrazii sanguine sau tulburari hepatice. Traumatismele ar provoca o ruptura a capilarelor arteriale sau venoase, consecutiv carora survine o modificare a presiunii sanguine, care poate duce la dilatarea vaselor. Aparitia angioamelor dupa boli infectocontagioase (febra tifoida, difterie, gripa), s-ar explica prin actiunea germenului sau toxinei asupra vaselor. Hemangioamele sunt tumori relativ frecvente, şi anume mai frecvente la copii decat la adulti. Ele apar in diferite locuri ale tegumentelor şi mucoaselor.
Leziunile inflamatorii pot fi limitate la canalele excretorii (sialodochite) sau intereseaza glandele salivare (sialoadenite acute si cronice).
Sialodochite.
Sialodochita este inflamatia limitata la canalul excretor al glandei parotide sau, mai rar, al glandei submaxilare.
Cauzele sialodochitelor sunt locale: calculi salivari sau corpi straini pe canalele excretorii, stare de septicitate bucala, leziuni de stomatita in vecinatatea ostiumului, spine iritative in teritoriul buco-maxilo-facial (iritatii protetice, dinti inclusi), cresterea presiunii in cavitatea bucala la muzicantii suflatori si la suflatorii in sticla.
Sialodochita se poate prezenta sub trei aspecte: Citeste tot
Dintii “de lapte” denumiti popular sau dintii temporari sunt dintii care apar primii in gura copilului mic aparand inca de la varsta de 6 luni pana la varsta de 2 ani jumatate cu aproximatie +/- 1 an. Acestia au un rol important in dezvoltatea aparatului dentomaxilar si al intregului organism al copilului acesta putand sa se hraneasca consumand alimente de consistenta semidura si dura.
Extractia prematura a dintilor temporari duce la anomalii de pozitie ale dintilor permanenti; se va cauta ca printr-o ingrijire adecvata sa se mentina dentitia temporara, pana la data cand urmeaza sa fie inlocuita de dentitia permanenta. Extractia dintilor temporari devine necesara ori de cate ori se constata ca acesti dinti, prin fenomenele infectioase pe care le intretin, devin un pericol pentru sanatatea copilului. Citeste tot
Cate tipuri de plombe exista ?
1. Plombele de amalgam
Plomba din amalgam
Se realizeaza prin amestecarea mercurului cu pulberi de argint sau alte metale (Cupru, zinc, staniu). Are multe dezavantaje, unul din ele este ca acesta se dilata sau se contracta la variatii de temperatura. Astfel in timp in functie de marimea plombei dintele plombat este predispus la fracturare. Un alt dezavantaj este faptul ca ele contin mercur , fiind un material foarte toxic pentru organismul uman. Nu se stie cu exactitate cantitatea de mercur eliminata dintr-o plomba de amalgam in organismul uman si efectele pe termen lung asupra acestuia. Unele din afectiunile in care este implicat mercurul sunt : Alzheimer, scleroza multipla, dementa si artrita. Citeste tot