Blogul Ciso

Hemangioamele pot fi prezente la naştere sau se dezvolta in primii 5ani  dupa naştere, alteori apar dupa un timp mai indelungat. In etiologie a fost incriminat un „teren” hepatic sau sanguin, dar marea majoritate a hemangioamelor nu se insotesc de discrazii sanguine sau tulburari hepatice. Traumatismele ar provoca o ruptura a capilarelor arteriale sau venoase, consecutiv carora survine o modificare a presiunii sanguine, care poate duce la dilatarea vaselor. Aparitia angioamelor dupa boli infectocontagioase (febra tifoida, difterie, gripa), s-ar explica prin actiunea germenului sau toxinei asupra vaselor. Hemangioamele sunt tumori relativ frecvente, şi anume mai frecvente la copii decat la adulti. Ele apar in diferite locuri ale tegumentelor şi mucoaselor.

Examenul clinic. Din punct de vedere clinic, hemangioamele sunt clasificate astfel:

-          Pete lenticulare simple.

-          Hemangioame stelare.

-          Hemangioame plane.

-          Hemangioame tuberoase.

-          Hemangioame erectile cavernoase.

-          Hemangioame invadante.

Petele simple lenticulare se prezinta sub forma unor mici formatiuni rotunde sau ovalare, unice sau multiple, de culoare roşu-aprins.

Angiomul stelar este forma cea mai comuna de hemangiom, apare mai tardiv şi are aspectul unor pete centrale, inconjurate de o retea telangiectazica cu ramificatii radiare de culoare roşie-violacee, intensificandu-se la efort sau diferite stari fiziologice.

Angiomele plane, numite şi „pete de vin”, sunt netede şi obişnuit solitare.

Coloratia lor variaza de la roşu viu pana la violet. Marimea este variabila de la o mica pata abia vizibila, pana la pete mari, care pot sa ocupe regiuni cutanate intinse. La eforturi, coloratia sporeşte in intensitate. Sunt mai frecvente la fata, mai ales in jurul orificiilor naturale.

Angioamele tuberoase sunt formatiuni tumorale proeminente, de culoare roz-violacee, uneori albastruie, de consistenta moale. Se caracterizeaza prin modificarea volumului in timpul eforturilor şi a diferitelor stari fiziologice.

Angioamele cavernoase apar ca neoformatiuni proeminente, uneori neregu­late, cu suprafata boselata, putand produce uneori deformatiuni impre­sionante. Culoarea are nuante multiple de roşu-violaceu. Volumul şi turgescenta hemangioamelor variaza in stari de surescitare, la inclinarea capului, la strigate. La palpare, neoformatiunea apare adesea circumscrisa, alteori fara limite precise, de consistenta moale, pastoasa. Nu este dureroasa. Cand exista legaturi locale cu vase sanguine mai mari, poate sa se constate o pulsatie sincrona cu pulsul, iar ascultatia poate percepe un fremisment.

Angioamele invadanie se caracterizeaza prin invadarea progresiva a tesu­turilor vecine. Ele pot duce la distrugeri intinse de tesuturi, atrofii şi deformatii osoase, cu serioase tulburari functionale; se pot constata in masa angiomatoasa multipli noduli duri, datorita unor concretiuni calcare.

Diagnosticul angioamelor este in general uşor şi poate fi stabilit prin examenul clinic.

Diagnosticul diferential se face cu: formatiuni chistice, fibroame, adenoame, . lipoame. Acestea sunt mai ferme, bine delimitate, nu modifica culoarea locala şi nu-şi modifica volumul.

Evolutia. Hemangioamele cresc fara a altera starea generala. Creşterea este inceata, continua şi progresiva, ajungand dintr-un mic angiom, dupa ani indelungati, la neoformatiuni cu dimensiuni mari; in majoritatea cazurilor insa, angioamele existente la naştere cresc in prima copilarie, apoi se opresc şi raman stationare de-a lungul intregii vieti. Uneori se poate produce regresiunea angiomului, fenomen relativ frecvent in varsta copilariei. Actionarea creşterii poate fi stimulata de stari fizio­logice (pubertate, sarcina) şi de traumatisme.

Complicatiile cele mai importante sunt ulceratia şi hemoragia. Ulceratia apare adesea fara o cauza aparenta, este variabila ca intindere şi profunzime. Se observa mai frecvent la copii in hemangioamele cavernoase. Hemo­ragia apare in urma ulcerarii sau traumatizarii tumorii. Degenerescenta maligna este posibila. Un factor favorizant ar fi microtraumatismele locale, durabile.

Tratamentul hemangioamelor depinde de aspectul, intinderea, localizarea şi evolutia tumorii, precum şi de varsta bolnavilor. La copii nu trebuie aplicat nici un tratament in primii ani, deoarece pot regresa spontan; diferitele interventii pot lasa cicatrici vicioase retractile, iar aplicarea razelor ionizante poate atinge centrii de creştere ai maxilarelor, cu intarzierea sau oprirea dezvoltarii acestora. Dintre numeroasele metode amin­tim: galvanocauterizarea, diatermocoagularea şi crioterapia; de ase­menea, rezultate bune se obtin prin injectii sclerozante. Roentgenterapia de contact şi radiumterapia au fost folosite in hemangioamele tuberoase şi cavernoase. Extirparea totala este metoda ideala in tratamentul heman­gioamelor mici şi circumscrise, precum şi in hemangioamele plane. In tumorile mari cavernoase ligatura arterei carotide externe, extirparea chirurgicala, urmata de injectii sclerozante in portiunile de tumoare ce nu pot fi extirpate. in cavernoame si heman­gioamele tuberoase.